In luna septembrie am decis ca este momentul sa mergem pe autostrada cu elevii. Cum in Romania sunt doar doua autostrazi care pleaca din Bucuresti aveam doua optiuni: spre mare sau spre munte.
Afara este cald, se anunta o toamna frumoasa, tantari nu mai sunt, am decis ca Delta Dunarii este cea mai buna alegere. La prima vedere! Dupa lungi cautari care sa intruneasca lista noastra de criterii am gasit o pensiune frumoasa la Jurilovca. In urma cu un an, cand am facut o mica tura prin Dobrogea cu Elena, Vlad, Cristi si Strumf, ne-am oprit la aceasta pensiune pentru a manca. O admosfera tipic dobrogeana: stuf, barci pe canale, cladirile vopsite in alb si albastru, intr-un cuvant "Minunat". Am sunat, am facut rezervare urmand sa sun cu doua saptamani inainte sa confirm numarul de persoane si sa platesc avansul. Cand sun: SURPRIZA!!!. Doamna de la pensiune imi comunica: Daca doriti puteti face plata avansului dar noi nu va putem garanta ca pe 17 septembrie va putem primi deoarece pensiunea este pusa la vanzare si daca va fi vanduta pana atunci nu stim daca noul proprietar va dori sa va cazeze. Poftim?! Pai si atunci pentru ce sa mai platesc avansul? Din cate stiu eu avansul reprezinta garantia ca noi vom veni si in acelasi timp ca vom avea locurile rezervate.
Buuun. Ne reorientam spre munte. Presati de timp cerintele noastre scad, asa ca alegem Vidraru Complex Dracula.
Intalnirea a avut loc la Metro Militari. La prima strigare eram vreo 40 de motoare iar la Vidraru am ajuns vreo 50 de motoare. Din pacate doi participanti au fost nevoiti sa se intoarca in Bucuresti din cauza unor probleme familiale.
Pe autostrada s-a mers cu 100 km/h iar pe DN-uri cu 50-70 km/h.
Am ajuns la destinatie, s-au impartit camerele, camera 8 a fost cea mai solicitata :D. Ne-am cazat si am plecat spre lacul Vidraru, urmand sa mancam la intoarcere. La baraj am ras repede cate un porumb copt, fiert, am mai facut o poza, doua, trei, cateva zeci. Ne-am urcat la omul de tinichea, am facut si aici cateva poze, doar suntem turistul de weekend :D. Ma simteam ca in excursiile cu clasa, cand mergeam in sir indian cu Tovar'sa in fruntea plutonului.
Cu o pofta de mancare ce se simtea in stomacul fiecaruia, ne-am intors la Dracula. Mancare buna, servire ok - cam greoaie, dar la peste 60 de persoane bine ca am avut ce manca.
Avand in memoria recenta experienta de la Lepsa in care "El Jefe" ne stinsese focul la unu noaptea, unul dintre criteriile de alegere ale complecului a fost sa putem sta la foc cat dorim. Nu a fost nicio problema in aceats privinta, mai mult decat atat, doamna ne-a spus ca suntem liberi sa luam cate lemne dorim din stiva formata langa cabana, ne-a amenajat locul pentru foc langa un raulet, unde am stat la o vorba, la o cana de ceai, de suc, de apa vie, fiecare ce dorea. Tazz ne-a facut o reprezentatie cu niste bile legate de un lant si imbibate intr-o solutie inflamabila. Intersant. Mai un cantec, mai o vorba uite cum s-a facut unu noaptea. La ora asta mai ramasesem vreo 8 la foc iar vreo 5 coborau din camera sa vina la foc )). Desi nu ne-a restrictionat nimeni, stingerea a fost rapida, vinovat fiind tratamentul aplicat de-a lungul serii.
A doua zi am avut program liber ales, asta dupa ce am curatat poienita de la rau. Cativa au urcat 1000 si ceva de trepte sa ajunga la Cetatea Poienari, altii s-au dus pe Transfagarasan.
Ne-am strans, am facut poza de grup din care, bineinteles, au lipsit cativa fiind prin camere :D.
Si am plecat la drum, dar de data asta putin cam tristi ca a trecut weekendul.
P.S Tinand cont ca excursia a fost facuta cu 6 luni in urma, va rog sa imi scuzati relatarea saraca in detalii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu